"Să spui lui vrâncean 
Şi lui "Ungurean" 
Ca să mă îngroape 
Aice, pe-aproape, 
În strunga de oi, 
Să fiu tot cu voi; 
În dosul stânii 
Să-mi aud cânii. "
Cine spune ca sefu' nu le are cu lectura? Gurile rele. Probabil suntem un popor blestemat, nu pentru ca ne-ar fi blestemat cineva, ci pentru ca suntem tributari unui sindrom fara leac: sindromul mioritei. Si ei, conducatorii vreau sa spun, stiu asta.  Singura consolare este ca poporu', ingropat langa propria stana, va auzi latratul cainilor...in timp ce lupii isi vor vedea linistiti de treaba. "Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai..." 

     Privesc de cateva zile reactiile bravilor guvernanti, bulversati de propria incompetenta, incapabili de a articula vreo fraza coerenta, care sa aiba legatura cu ceea ce se-ntampla in tara, cu protestele cetatenilor- a locuitorilor cetatii, cum s-ar spune. Asteptam o pozitie cat de cat coerenta, dar probabil asteptam prea mult avand in vedere calitatea morala si profesionala a acestora. Singura pozitie este cea in care i-a prins protestul: cu pantalonii in vine; o pozitie jenanta din care singurele reactii au fost cele de a raspunde ca dintr-o privata: ocupat! Ocupat...in sensul ca functiile sunt ocupate...cele din guvern vreau sa spun.
     Cand in sfarsit am auzit cateva cuvinte razlete, ele au fost pe aceeasi tema: dialogul...pe toate palierele...cu toti, cu oricine...numai sa mai ramanem putin. Asta mi-a adus aminte de "Pedagog de scoala noua" si mi-am dat seama ce bine seamana toti cu un personaj din sceneta asta. Altfel spus...de opt zile carmuitorii unei tari se invart in jurul castravetelui...
     Le multumesc celor care cred in drepturile lor si participa la proteste si ma fac sa fiu in continuare mandru ca sunt roman! Dumnezeu sa va dea putere, curaj si intelepciune!

La romani, orice minune tine trei zile! Cele trei zile au trecut, deci mari asteptari nu cred ca ma trebuie sa aiba cineva. Dupa trei zile in care protestul avea o desfasurare ascendenta, culminand cu violentele de duminica...lucrurile au intrat pe fagasul lor normal, adica cel pe care mizau autoritatile. De aici incolo, indiferent ce crede opozitia, totul seamana cu o usoara frectie la un picior de lemn. Imbucurator am putea spune: puterea isi vede in continuare d-ale ei, oamenii d-ale lor. O separare cat se poate de fireasca avand in vedere ca niciodata nu au avut o agenda comuna. Totul s-a rezolvat la cerere, adica pasnic, astfel ca toata lumea este linistita si multumita. Vor mai fi cateva voci prin piata, niste ingradiri ale dreptului la libera circulatie, niste perchezitii pe strada, legitimari nejustificate si fotografieri fara acordul persoanelor, dar astea sunt lucruri marunte pe care orice prost le poate trece cu vederea. Conducatorii vor ascunde sub pres faptul ca Romania va fi sanctionata pentru modul cum autoritatile au actionat impotriva cetatenilor (hotarare luata ieri)...si viata merge inainte.  Sloganul "fara violenta!" este exact sloganul celor care vor sa schimbe ceva pe ici-colo...adica sloganul potrivit, pentru poporul potrivit.

Specialistu' in mersul trenurilor, nu astea de acum ca-s pe cale de disparitie, ci cele de acu' 20 de ani dotate cu mineri...si-a trimis la inaintare trompeta- pe Emil, fireste. Pana acum protestele aveau doua fete, una vazuta si cealalta nevazuta (si imprevizibila, daca-ar fi sa credem autoritatile). De astazi lucrurile vor avea o noua turnura...ceva de genu' : imperiul contraataca. Autoritatile se vor mobiliza si vor da o replica dura huliganilor. Dracu' stie ce competente or fi castigat jandarmii peste noapte, probabil s-au mai antrenat, dar stiu sigur ca huliganii incep sa fie din ce in ce mai motivati vrand sa demonstreze ca instutiile de forta ale statului sunt dezarticulate. Seara de astazi va fi decisiva: jandarmii stiu ca ei vin, huliganii stiu ca sunt asteptati. Daca huliganii vor administra o noua lectie de gherila autoritatilor, soarta actualei puteri este pecetluita...definitiv si iremediabil. Ramane sa vedem ce vor alege oamenii: sa stea intr-un tarc precum niste animale (pentru ca eu asa inteleg ca sunt tratati de jandarmii aia care pun gardurile metalice) sau sa beneficieze de libertatea de miscare. Indiferent cat de violente vor fi zilele urmatoare, pierderile sunt implicit mai mici decat a merge in continuare cu garnitura asta de tren care a intrat pe o linie infundata. Demonstratiile pasnice trebuie sa continue! Violentele...cum o da Domnu'!

Oferta pe piata este diversificata! Astfel si formele de lupta impotriva actualei puteri s-au diversificat. Omul in functie de pregatirea lui, de idealuri, de conditia lui fizica, poate sa opteze pentru o forma de protest. Cei care doresc un protest pasnic se pot alatura celor din Piata Universitatii ca sa scandeze, sa-si spuna parerea...Ceilalti, doritori de actiune si adrenalina se pot alatura huliganilor care duc o operatiune de gherila pe care jandarmeria nu o poate contracara. Cum s-ar spune: oferta pentru toate gusturile. Inca nu s-a inventat o forma de lupta si pentru cei din fata televizoarelor...dar, cine stie.

Deci, lasand deoparte analizele docte ale unora, cetateanul poate alege carei forme de protest i se poate alatura. Avantajele protestului pasnic sunt ca ele nu produc victime, pagube, dar au si un dezavantaj: rezultatul lor este dependent de valoarea mesajului si de numarul de participanti. Deci, sansele lui de reusita sunt direct proportionale cu numarul participantilor. Violenta are avantajul ca induce o stare de deruta in randul autoritatilor, care neobisnuite cu o asemenea presiune, sfarsesc prin a comite erori...uneori fatale. Fiecare este liber sa aleaga forma pe care o prefera...pentru ca pana la urma important este rezultatul, nu? 

Dupa ziua de ieri am retinut doua puncte de vedere: unul exprimat de purtatorul de cuvant PDL Cotoi- nevrotici si un altul al lui Urban- viermi. Cam atat valorati, domnilor protestatari de orice sorginte si apartenenta politica, in ochii vajnicei clase conducatoare. Acum se pune doar o singura intrebare: poate cineva sa demonstreze ca viermii au coloana vertebrala?

Necredinciosul, pe patul de moarte isi intoarce fata catre Dumnezeu. Nu pentru a-si cere iertare pentru relele faptuite in lungul periplu prin viata...ci pentru a-i cere, daca se poate, cateva clipe-n plus...cat mai multe, de fapt, promitand ca daca ar avea ocazia se va indrepta. Probabil il cuprinde si-o falsa cainta...pentru ca asa da bine, nu?    Nu-mi dau seama de ce mi-a venit in minte lucrul asta in momentul cand am auzit, de aici de departe, ca pdl-eii sunt animati de ganduri cat se poate de umane si isi schimba agenda de lucru...promitand niste mariri salariale....etc. Voi stiti?