I know you can still remember...
Things we said right from the start...
When we said that this could be special...
I'm keeping those words deep down in my heart...
Another year has gone by...
     Cu fiecare an care trece, din cei ultimii 22, realizez ca ne indepartam tot mai mult de ceea ce atunci in '89 speram sa fie renasterea. Ca indivizi este adevarat ca unii au ranascut, dar ca natiune inclin sa cred ca am decazut. Straniu,  oamenii sunt dominati de frica si nehotarare si accepta sa se prostitueze pentru rezolvarea unor probleme existentiale pe termen scurt. Am ajuns o natiune fara niciun ideal comun, care cu fiecare an tinde a deveni o populatie care se manifesta palid si doar vegeteaza in limitele unui teritoriu in functie de lumina care i se ofera.
     Ce n-au inteles multi -si probabil nici nu vor intelege- este ca momentul '89 a fost unic si irepetabil. Irepetabil pentru ca nu mai avem muncitorii care sa puna presiune si nu mai avem vointa sa riscam ceva. Ani la rand indivizii au fost asmutiti unul impotriva altuia instaurandu-se acel climat de neincredere atat de propice si util noului tip de pradator nascut din bajbaiala tranzitiei. Am cautat sa vad in ultimii ani luari de atitudine impotriva puterii, care sa aiba si un impact, macar mediatic...aproape nimic...cu exceptia unor gesturi individuale pe care ceilalti s-au multumit doar sa le priveasca sau sa le comenteze.
     "Divide et impera" aproape si-a atins perfectiunea. Ce gust amar ...sa constati ca democratia s-a tradus in dezbinare! Dar despre asta vom mai vorbi...pentru ca daca lor le-a reusit sa ne dezbine, atunci cu siguranta si noua ar trebui sa ne reuseasca.
     Another year has gone by...