Ca mai toti oamenii si romanii au pasiuni sau cred in ceva. Pasiunea pentru muzica reuseste sa adune 50.000 de spectatori la spectacolul lui Bon Jovi, pentru sport 50.000 la Steaua - AEK Larnaka, 40.000 de credinciosi la Manastirea Nicula. Daca la primele doua evenimente pasiunea cere sa bagi mana-n buzunar pentru a-ti astampara setea, la manastire mergi din convingere. Cand intrebi in stanga si dreapta toti iti raspund ca iubesc libertatea si ca pun mare pret pe aceasta. Raspund din si cu...convingere. Libertatea, alaturi de sanatate, pare sa fie la mare cautare. Atunci ma intreb eu, in sinea mea: cum se face ca atunci cand iti sunt incalcate drepturile, iti este furat rand pe rand cate unul iar unele libertati sunt schimonosite, numarul celor care se aduna sa-si apere libertatile si drepturile nu depaseste cateva sute, eventual mii? Ceva nu este-n regula...probabil cel mai multi mint in legatura cu pretul libertatii sau nici macar nu au exercitiul libertatii si atunci se pune o intrebare fireasca: Ce este libertatea: o stare in care te complaci acceptand coercitia sau o situatie pe care o imbunatatesti luptand impotriva restrictiilor excesive, a derapajelor care-ti limiteaza miscarea de orice natura? Cred ca libertatea individuala, libertatea de constiinta, libertatea de gandire sau libertatea cuvantului sunt niste simple concepte idealiste si ca atare poporul roman este unul pragmatic si n-are vreme de...vise. Somn usor, dragilor, pentru ca atunci cand dormi...e totusi permis sa visezi, nu!?